CCR. Evaziune fiscală. Sintagma „operațiuni fictive”, constituțională

În Monitorul Oficial cu numărul 193 din 20 martie 2017 a fost publicată Decizia CCR nr. 673/2016 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.

Art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 are următorul cuprins: ”(1) Constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale: […]
c) evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive”.

”În ceea ce privește critica potrivit căreia dispozițiile criticate nu definesc într-un mod clar sintagma „operațiuni fictive”, Curtea observă că, potrivit art. 2 lit. f) din Legea nr. 241/2005, operațiunea fictivă reprezintă disimularea realității prin crearea aparenței existenței unei operațiuni care în fapt nu există. În cazul infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, elementul material al acesteia constă în evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive. În acest context, Curtea apreciază că sintagma „care nu au la bază operațiuni reale” se referă la acele operațiuni care nu corespund realității faptice sau juridice, iar „operațiunile fictive” se referă la acele operațiuni imaginare, care în fapt nu există.”

În ceea ce privește sintagma „în actele contabile ori în alte documente legale”, Curtea observă că, prin Decizia nr. 189 din 10 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 2 iunie 2011, și Decizia nr. 259 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 17 august 2016, analizând dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, a reținut că formulările speciale ce se regăsesc în materia contabilității și fiscalității impun contribuabililor obligații punctuale în ceea ce privește înregistrarea operațiunilor comerciale și a veniturilor obținute. Curtea a reținut că, de principiu, contribuabilul este obligat să își înregistreze toate aceste operațiuni în evidențele sale contabile, iar unele dintre acestea și în alte documente legale. De exemplu, vânzările, ca de altfel și cumpărările, se înregistrează atât în contabilitatea societății în ordine cronologică, potrivit prevederilor Legii contabilității nr. 82/1991, cât și în decontul de T.V.A., document special pentru stabilirea, calcularea și virarea sumelor datorate de contribuabil bugetului de stat și invers. Totodată, aceste operațiuni se înregistrează și în jurnalul de vânzări și în jurnalul de cumpărări. Astfel, omisiunea evidențierii operațiunilor comerciale poate consta fie în neîntocmirea documentelor justificative pentru venitul realizat, fie în neînscrierea documentelor justificative întocmite în celelalte documente contabile sau în alte documente legale, fie înregistrarea unor venituri mai mici decât cele realizate în realitate. Necalcularea, neînregistrarea și neraportarea acestor operațiuni determină, în final, pagube la bugetul de stat prin nefacturarea veniturilor încasate și neplata obligațiilor fiscale aferente acestora. Având în vedere aceste aspecte, Curtea a apreciat că sintagma „în actele contabile ori în alte documente legale” este clar definită de lege, întrunind condițiile de claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate circumscrise principiului legalității prevăzut de dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, indivizii putându-și da seama din conținutul dispozițiilor legale incidente care sunt actele sau omisiunile care angajează răspunderea penală a acestora. (…)Aceeași concluzie se impune și în ceea ce privește dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, sintagma „alte documente legale” având același sens în ambele dispoziții ale Legii pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.”

Societate Civila de Avocati Moloman, Lazar si Asociatii

sursa: legal-land.ro

Related Posts