Ucidere din culpă. Nerespectarea regimului de viteză. Victimă care traversa neregulamentar strada. Achitare

În situația în care victima s-a angajat în traversarea prin loc nepermis, faptul că inculpatul conducea autoturismul cu o viteză mai mare decât limita legală nu prezintă relevanță penală, atât timp cât, potrivit raportului de expertiză, accidentul nu putea fi evitat nici la o viteză egală cu acea limită.

Prin urmare, nu există o legătură de cauzalitate între conduita contravențională a inculpatului în ceea ce privește regimul de viteză și evenimentul rutier, respectiv impactul cu victima, soldat cu decesul acesteia.

”Prin rechizitoriul nr.1535/P/2013 din 16.10.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Liești a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de „ucidere din culpă” prev. de disp. art.192 al.1,2 Cod penal.

S-a reținut în sarcina acestuia că, la data de 14.12.2013, în jurul orei 16,30, a condus autoturismul marca Lexus, cu nr. de înmatriculare X, pe raza localității Ivești, județul Galați, cu nerespectarea prevederilor art.48 și 49 din OUG nr.195/2002 rep., ocazie cu care a surprins și accidentat mortal pe numitul ZM, persoană care s-a angajat în traversarea drumului prin loc nepermis și fără să se asigure.

În faza de urmărire penală s-a efectuat o cercetare, prin care au fost fixate detaliile referitoare la condițiile în care s-a produs evenimentul rutier, fiind întocmită și o plansă foto în acest sens (proces – verbal din 14.12.2013 – f.5,6 dosar u.p.).

Din raportul de necropsie medico-legală nr.485/A3/15.12.2013 întocmit de Serviciul Clinic de Medicină Legală Galați, reiese că moartea victimei ZM a fost violentă, leziunile pot data din 14.12.2013, au caracter vital și au putut fi produse prin lovirea acesteia în ortostatism de către un autovehicul, din partea laterală dreaptă, urmată de proiectare și posibilă călcare în condițiile unui accident rutier. În sângele recoltat la necropsie s-a determinat alcool în concentrație de 1,10 g %o (f.32 – 34 dosar u.p.).

Organul de cercetare penală a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto de către dr.inginer DD – expert tehnic auto în cadrul Biroului de Expertize Judiciare de pe lângă Tribunalul Galați.

Conform raportului de expertiză întocmit în cauză, viteza autoturismului Lexus cu nr. de înmatriculare X în momentul impactului cu victima a fost de circa 97 km/h, observarea din timp a intenției pietonului de a traversa nu a fost posbilă pentru inculpat datorită autovehiculului ce venea din sens opus și a opturat observarea pietonului de către conducătorul auto. Victima nu a încercat evitarea impactului, acesta angajându-se în traversare prin loc nepermis, fără o asigurare temeinică, fiind sub influența alcoolului. Din calculele efectuate rezultă că accidentul putea fi evitat de conducătorul auto prin frânare la viteze inferioare valorii de 25 km/h. Timpul avut la dispoziție de conducătorul auto pentru evitarea accidentului (2,19 s) a fost mai mare decât timpul întârzierilor fiziologice și mecanice (1 s). În acest timp conducătorul auto putea lua decizia de a evita accidentul prin ocolire dreapta, cu pătrunderea roților din dreapta pe acostament (f.41-48 dosar u.p.).

Partea civilă ZF, prin avocat, tot în faza de urmărire penală, a solicitat și un consilier expert, pe inginer CC, care a întocmit un punct de vedere la raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul DD.

Potrivit actului realizat, viteza autoturismului Lexus înainte de impact era de 77 km/h, accidentul se putea evita dacă viteza autoturismului era de sub 62,9 km/h, iar de către pieton dacă respecta regulile de traversare a drumurilor publice (f.49 – 64 dosar u.p.).

Din analiza materialului probator, Curtea constată că punctul de vedere la raportul de expertiză tehnică, întocmit de ing. CC, nu poate fi luat în considerare în procesul de aflare a adevărului întrucât conținutul acestuia nu respectă criteriile legale care privesc un astfel de act procedural.

Conform art.173 al.2 Cod procedură penală, organul de urmărire penală sau instanța desemnează, de regulă, un singur expert, cu excepția situațiilor în care, ca urmare a complexității expertizei, sunt necesare cunoștințe specializate din discipline distincte, situație în care desemnează doi sau mai mulți experți.

Potrivit art.178 al.1,2 Cod procedură penală, după efectuarea expertizei, constatările, clasificările, evaluările și opinia expertului sunt consemnate într-un raport. Când sunt mai mulți experți se întocmește un singur raport de expertiză, iar opiniile separate se motivează în același raport.

Punctul de vedere al consilierului expert reprezintă practic o nouă expertiză făcută în cauză și nu o opinie separată, neexistând elemente prin care să contrazică raportul inițial sau prin care să se argumenteze în ce măsură acesta nu respectă anumite reglementări sau metodologii. Aceste aspecte trebuiau precizate de consilierul expert cu atât mai mult cu cât concluziile sunt total diferite de cele ale raportului inițial.

Chiar dacă dosarul a trecut de faza camerei preliminare, instanțele au obligația să verifice fiecare mijloc de probă prin raportare la întreg materialul probator și la dispozițiile legale. O analiză aprofundată în faza camerei preliminare nu poate fi realizată întrucât ar exista riscul unei antepronunțări și al apariției unei stări de incompatibilitate.

Așa cum reiese din raportul de expertiză întocmit de expertul DD, accidentul putea fi evitat de către inculpatul SB prin frânare la viteze inferioare valorii de 25 km/h. Prin urmare, faptul că inculpatul conducea autoturismul cu o viteză mai mare decât limita legală (50 km/h) nu prezintă relevanță penală, atât timp cât accidentul nu putea fi evitat nici la o viteză egală cu acea limită.

Nu există o legătură de cauzalitate între conduita contravențională a inculpatului în ceea ce privește regimul de viteză și evenimentul rutier, respectiv impactul cu victima ZM, soldat cu decesul acesteia.

Varianta de evitare constând în urcarea pe acostament nu poate fi avută în vedere, atât timp cât nu reprezintă o situație bazată pe o reglementare rutieră și poate genera o altă stare de pericol pentru siguranța traficului rutier.

Conform art.167 al.1 lit.d din HG nr.1391/2006, se interzice pietonilor și persoanelor asimilate acestora să traverseze drumul public prin alte locuri decât cele permise.

Obligația legală menționată anterior nu a fost respectată de către victima ZM, care s-a angajat în traversarea prin loc nepermis, fără o asigurare temeinică și fiind sub influența alcoolului.

În acest context, conduita victimei a creat o stare de pericol pentru siguranța traficului rutier, inclusiv pentru viața sa, fiind exclusă culpa inculpatului SB, ca formă a vinovăției ce se bazează pe o obligație a previziunii rezultatului faptei potrivit art.16 al.4 lit.a,b Cod penal.

Declarația de recunoaștere a faptei, dată de inculpat la judecata în fond, în scopul folosirii procedurii simplificate, nu prezintă relevanță penală, întrucât stabilirea elementelor faptice concrete care conduc la o eventuală vinovăție se desprind doar din datele de natură tehnică, așa cum rezultă din raportul de expertiză, precum și din procesul verbal de cercetare la fața locului.

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar lua în considerare și punctul de vedere al consilierului expert CC, s-ar crea un dubiu care ar profita tot inculpatului conform art.103 al.2 Cod procedură penală (,,condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă,,).

În concluzie, fapta reținută în sarcina inculpatului SB nu este comisă cu vinovăția prevăzută de lege (culpa), situație care conduce la achitarea acestuia în baza art.396 alin.5 în ref. la art.16 al.1 lit.b, teza a II –a Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunii de ,,ucidere din culpă,, prev. de art.192 al.1,2 Cod penal.” (Curtea de Apel Galați, Decizia penală nr. 247/1 martie 2017, www.rolii.ro)

Societate Civila de Avocati Moloman, Lazar si Asociatii

Related Posts